Snobismul la români…

0
399

Nu vreau să intru în polemică asupra cuvântului în sine, și cui vreau eu să atribui această caracteristică.

DEX-ul zice cam așa: SNOBÍSM s.n. Atitudine, conduită de snob; admirație nefirească și fără discernământ pentru tot ceea ce este la modă. [Cf. fr. snobisme].

Observ că românul e la modă, știu știu… nu e o noutate, știm noi mai bine peste câți cocalari am dat în viața noastră.

Dar eu consider că aproape toți avem în noi o urmă de snobism, toți vrem ceva la modă, și poate nu e chiar atât de nefiresc. Și am să citez pe Octavian Paler, care vrând nevrând a caracterizat foarte bine timpul nostru: “Aşa sunt vremurile, nu poţi să fii moral, fără să fii în acelaşi timp imoral. Şi nu poţi să-ţi satisfaci vanităţile, fără să te umileşti din când în când. Cei care nu acceptă o jumătate din această pilulă, nu pot avea cealaltă jumătate. Căci totul e atins de duplicitate azi. N-a mai rămas nimic curat…”  Cred că duplicitatea de care vorbește el tocmai snobismul din noi, ne folosim de el pentru a ne atinge diferite scopuri. E la fel de adevărat că nu ne place să ne autointitulăm ca fiind snobi, și probabil am contracara de oricâte ori avem ocazi această afirmație.

Ideea acestui post nu are nimic de a face cu ideea generală de snob, ci cu un pic de altfel snobism.

Vorbesc de oamenii care caută cu orice preț Atenție, Like-uri și recunoaștere a Meritelor (fie ele chiar bine meritate).

Am început să văd o nouă tendință în care analfabetul vorbește de cultură pentru a fi lăudat, hoțul face acte de caritate pentru a ascunde sub preș mizeriile, urâtul se fotoșopează (un nou cuvânt pe piață) pentru a fi mai frumos, nespălatul se parfumează pentru a ascunde mirosul mizeriei în care trăiește, și sunt sigur că poți și tu să continui această listă…

Detest aceste categorii de oameni, nu pentru că nu mi-aș da eu seama ce oameni sunt, îi detest că încearcă și de cele mai multe ori reușesc să păcălească oamenii simpli și creduli, și mai grav crează modele distrugând astfel orice șansă de afirmare a oamenilor care nu se prefac.

Și deși am un respect pentru oamenii de cultură și oamenii care fac caritate fără să ceară atenție, în același timp îi deplâng pentru că trebuie să apeleze la cei mai mari snobi pentru a atinge scopurile nobile.

 

Lasă un comentariu