I_FECKIN_LOVE_IRELAND_SIDE_grandeUnii au impresia că eu am ceva cu Irlanda, ba mai mult, că o urăsc.

 

Să fie clar, îmi iubesc Irlanda la fel de mult ca România. Bine poate termenul iubesc e mult spus, nefiind tocmai cel mai bun patriot irlandez și nici cel mai bun patriot român. 
De urât o țară nu poate fi vorba, că doar nu suntem într-un conflict armat. Nu urăsc nici Siria, nici Afganistanul, nici chiar Coreea de Nord, de ce aș avea ceva cu Irlanda?
Dacă unii au ales să prezinte Irlanda numai în roz, deși treaba e cam verde, e problema lor.
Eu personal am ales să arăt oamenilor și în special românilor, părțile mai puțin frumoase ale Irlandei, părți care nu le vezi în ghidurile turistice ci doar la știrile de zi cu zi de aici. La fel fac și cu România, dar poate nu e atât de vizibil pentru că zi de zi îmi trăiesc viața în Irlanda, pe unde mai și aberez.
Am venit ca toți românii aici pentru o viață mai bună, pentru că tot ne place la toți să folosim expresia asta, care se poate traduce direct: pentru bani, iar cine spune că a venit pentru vreme, peisaje și pentru că oamenii sunt prietenoși e un ipocrit. Dacă veneam pentru frumusețile Irlandei, eram turist de două trei zile, așa cum am mai spus în urmă cu mulți ani în articolul Mirajul. Nu voi fi recunoscător Irlandei că m-a primit, pentru că la început m-a cam chinuit, ba chiar căuta căi legale să nu mă primească. Au fost alegeri personale să fii chinuit, că și venitul în Irlanda era un fel de masochism pe vremea aia.
Să revin, nu datorez nimic Irlandei, îmi sunt recunoscător mie că am avut curajul nebun să vin și dacă aș da timpul înapoi sincer vă spun că nu aș mai avea acel curaj.
Ce nu-mi place mie în Irlanda? Probabil sunt aceleași lucruri care nu le plac la majoritatea românilor de pe insula asta. Vremea pe primul loc cu toate consecințele  legate de o vreme care în România era vreme de stat în casă sau vreme pe care nu dai nici un câine afară din casă. Și totul e un domino: nu e vreme, nu sunt parcuri, nu e vreme, nu e viață în natură, nu e copilărie, nu e urcat în cireș și rupt o mână, nu e scăldat într-un râu poluat și un grătar (ca să nu spun mic) la o margine de răzoare sau pe malul unui rău, fluviu, lac sau mare. Degeaba e verde țara asta dacă nu poți ieși la iarbă verde, decât poate odată pe an în acele două zile în care toți irlandezii se fac ca racii. Nici nu vreau să mai spun ce nu-mi place în Irlanda, în articolul ăsta, că o fac aproape zilnic pe pagina mea de Facebook și dacă citești știrile, atunci realizezi că Irlanda nu e tocmai perfectă, viața nu e roz, ba chiar pe alocuri, viața e verde. Irlanda e la fel ca România, aproape identică: probleme în sistemul medical, hoții, oameni în stradă ș.a.m.d. România are lucruri foarte bune pe care le-aș vrea în Irlanda și vice versa. Combinate cele două țări ar da o țară numită probabil Paradis.
Sunt câțiva cititori care nu scapă ocazia de fiecare dată când prezint lucruri rele din Irlanda, de altfel niște adevăruri și nu lucruri inventate, să mă trimită în România și probabil în gândul lor și în altă parte. Niciodată nu ați venit să-mi spuneți că spun minciuni ci doar că exagerez că nu ar trebui să prezint numai știri negative sau să dau impresia că în Irlanda e aproape imposibil de trăit. Oameni buni, sunt păreri personale exprimate pe o pagină personală și mai ales păreri exprimate în urma unei lungi experiențe personale prin Irlanda.
Îmi place și mie câteodată, probabil odată pe an să spun: ce verde e Irlanda dar îmi revin și completez: păcat că e îngrădită. Îmi plac și oamenii și când îmi spun asta văd niște irlandeze în pijamale în fața mea la rând la Tesco. Îmi plac tradițiile lor și le observ doar atunci când merg la Pub, când e unul plătit să cânte la mandolină și restul să bea. Îmi mai place și tradiția cu cântatul imnului, tot în Pub. Dacă tu știi mai multe tradiții ca mine, probabil îți aduci aminte de Pancakes Tuesday și de Halloween. Alte tradiții? A, da… campionatul de arat și probabil cu asta ți-am spus mai multe tradiții irlandeze decât știai tu. Or mai fi unele, care le știu doar bătrânii prin vestul Irlandei, dar eu nu le-am observat nici la vecini, nici în socieatatea irlandeză în general. Vorbema de ce îmi place în Irlanda și iar am ajuns unde nu trebuie. Îmi plac leprechaunii, pe care acum îi vezi doar la St. Patrick’s Day. Îmi place norocul irlandezului, care vinde orice e verde la toți naivii, exact cum fac israelienii cu orice bucată de lemn spunând că e de la Ierusalim.
Da ca să revin, la cei care mă critică și citesc impregnați doar de ideea că eu urăsc Irlanda. Nu mai fiți atât de aprigi și ignorați-mă, continuați să trăiți în paradisul vostru: Irlanda aia perfectă care nici nu se compară cu România aia infectă.
Eu deocamdată trăiesc în Irlanda aia cu bune, cu rele și visez să mă întorc curând la România aia cu rele, cu bune.

2,648 total views, 10 views today

Articole similare

NU SUNT COMENTARII

Lasă un răspuns

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.