eu_summit_and_the_brexit__marian_kamenskySerialul Brexit.

Știu că subiectul pare expirat și deși ne-am amuzat copios în ultimele zile, ne-am cam săturat de el și revenim la realitate. Nu poți să nu te gândești la tot felul de scenarii, să faci presupuneri și să te gândești cum te va afecta pe tine. Ai vrea să știi, să anticipezi exact ce se întâmplă și eventual să speculezi sau să te pregătești pentru ce urmează. Poate totul e spre bine și nu spre rău cum vedem toți, mai ales când Marea Britanie avea un tratament preferențial oricum, tratament care oricum nu convenea marii majorități a țărilor din UE. Marea Britanie nu a prea vrut niciodată să fie membră totală sau normală a UE, a vrut doar piața, piața pe care acum în mod ironic e exact ceea la ce au renunțat.
Mi se pare ciudat cum Marea Britanie după ce a votat pentru Brexit nu se grăbește să iasă. E clar că majoritatea celor care au votat pentru ieșire vor să vadă rapid rezultate, care în viziunea lor ar fi închiderea granițelor pentru emigranți, pentru unii chiar expulzarea străinilor pentru că așa au înțeles ei, oprirea contribuțiilor către UE și construcția cu acei bani de spitale, școli și crearea de locuri de muncă numai pentru britanici.
Pare mai mult un sabotaj la adresa Uniunii Europene făcut de politicienii ultranaționaliști britanici, care au militat pentru Brexit: “dacă tot ne ducem la vale noi, vom instala o stare de instabilitate în UE prelungind agonia pentru luni sau ani, timp în care sperăm ca alte țări să ne urmeze exemplul și să semneze contracte de colaborare separată.”
Ca orice ultranaționalist, nu par a avea un plan clar de redresare sau cum vor continua. Așa sunt ultranaționaliștii și xenofobii, strigă în gura mare că ei sunt cei mai buni, cei mai cei, dar doar pentru atenție. Vezi exemplul românilor care se bat la fel cu pumnii în piept că ei sunt cei mai tari. Cred că nu se așteptau să câștige și nu au avut niciodată un plan cum vor continua, dovadă că nu au anticipat corect pierderile financiare, locuri de muncă și riscul divizării Marii Britanii.
Uniunea Europeană pare să fie foarte dură și concisă să nu facă nici un compromis favorabil Marii Britanii și vrea să dea o lecție oricărui stat care se gândește să-i urmeze exemplul, lucru pe care am spus și eu că l-aș face. De fapt nici nu aș negocia nimic cu Marea Britanie, vei avea exact același statut cum îl are Albania, chiar aș sublinia acest lucru. Punct.
Problema mare este că trebuie invocat un Articol 50, articol care în acest moment nimeni nu prea vrea să-l semneze știind că va fi sinucidere politică și de ce nu sinucidere a Marii Britanii așa cum era înainte de Brexit. Și totuși unul dintre cei doi mari protagoniști a campaniei AntiEU va trebui să o facă, să se sinucidă politic dacă nu chiar și real pentru dezastrul pentru care e responsabil. Trebuie să înțeleagă că dacă o face repede, invocarea Articolului 50, va durea mai puțin și probabil se vor pierde mai puțini bani din căderea bursei și a lirei sterline. Deja la Bruxelles nu mai au reprezentant pentru că și-a dat demisia spunând că este fără sens să mai fie comisar acolo când țara lui nu mai vrea.
E un serial mult prea captivant ca să te oprești din urmărit printre meciurile de fotbal.

NU SUNT COMENTARII

Lasă un comentariu