Monthly Archives: May 2017

de -
0 2532

Cei mai mulți dintre prietenii mei de Facebook încearcă să mă descurajeze, pentru că întotdeauna prietenul de pe Facebook știe cel mai bine.

De fapt îți știu atât de bine viața încât ar fi îndreptățiți să decidă pentru tine.
E drept, or fi avut experiențe traumatizante în România și nu afirm absolut deloc că acele experiențe sunt fantasme. Probabil sunt o realitate sumbră, dată de experiențe personale sau chiar colective.
Cu toții cunoaștem pe cineva care o duce bine în România, dar ăla ori a fost hoț, ori a fost norocos, ori a făcut o mișcare înțeleaptă la un moment dat, moment care nu se poate repeta pentru tine.
Și ce viață au ăia, una la care noi muritorii de rând putem doar visa. Nu-i nimic, ne amăgim că dacă duc o viață bună în România odată vor ajunge la pușcărie.
Prietenii mei de pe Facebook știu că voi da greș cu România și la fel ca alții mă voi întoarce înapoi la viața de huzur de aici. Dar mulți nu știu că sunt și cazuri fericite cu oameni care au plecat din Irlanda și nu s-au mai întors și sunt mult mai fericiți acolo.
Un preot ortodox, bun prieten a fost printre puținii care m-au încurajat ieri. A fost în Irlanda și a plecat în România și mi-a spus câteva cuvinte care m-au uns pe suflet, motiv pentru care îi voi face o vizită cu prima ocazie. Nu e sigurul caz fericit de român plecat din Irlanda, cunosc deja vreo 5 familii care au plecat și se simt mult mai bine acolo. Poate voi scrie despre ele odată când ele vor dori acest lucru. Orice experiență, ar putea fi una care să ajute pe alții.

Poate voi fi un caz fericit, de fapt sunt aproape sigur că voi fi un caz fericit și voi continua să fac blogging. Poate subiectul nu va mai fi atât de mult Irlanda, poate voi scrie mai mult despre România, despre bune și despre rele.

Suntem artizanii propriilor eșecuri, iar România și ea este chiar eșecul nostru, al tuturor indiferent cât de deștepți sau emancipați credem că suntem.

 

Prin vot sau nevot, prin acceptarea tacită sau activă a mitei, a șpăgii sau micii atenții, prin lașitate, prin delăsare, prin frică, prin ignoranță, prin nu e treaba mea, prin statul mă fură, prin nu vreau să plătesc taxe, prin lipsa de preocupare de a schimba o mentalitate și în primul rând prin lipsa de respect.
Sunt mult prea multe lucururi care trebuiesc schimbate în România și în mentalitatea unor români oriunde s-ar afla.

Să nu uit că tot duc pachete la Gyc Trans și le mulțumesc că mi-au mai făcut câte o mică reducere: unii români au o mentalitate atât de proastă încât nu realizează că taie craca pe care stau și mai cad și în capul altora.
Vorbeam de pachete și unii români deși li se repetă în mod insistent că nu au voie țuică și țigări, de nesimțiți ce sunt, încearcă. Știi ce spun? Dacă mă prinde, mă prinde, ce pierd? Cinci cartușe de țigări? 5 litri de pălincă?
Tu da boule, asta pierzi, dar compania este amendată, eu care trimit sau primesc pachete sunt aftectat, timpul crește, prețul crește și compania poate chiar nu mai poate opera din cauza acestor evenimente repetate.
Tu idiotule ai pierdut cinci cartușe de țigări, alții pierd mult mai mult, iar tu în mentalitatea ta de bișnițar sau chiar de fumător șmecher vei continua să încerci să fentezi sistemul.
Păi spune-mi tu: nu-i așa că legea e proastă? Nu-i așa că tu consideri că e normal să poți fenta statul irlandez la fel cum aveai un obicei prost să-l fentezi pe cel român când erai în România.
Hai lasă-mă că viața e grea în Irlanda, că țigările sunt scumpe, că nu este pălincă, du-te în România că acolo sunt mai ieftine. Balanța e perfectă, câștigi în Irlanda cât să-ți permiți să plătești taxele pe țigări și alcool, atunci plătește-ți viciul. Cât despre poftă sunt sigur alternative și metode de a-ți aduce cantități limitate la modul cel mai legal. 
Observ cu mâhnire că nici după mulți ani de Irlanda mulți nu realizează că contribuțiile pe care le aduce la fiecare societate, sunt cele care duc acea societate înainte sau o trag înapoi. Și nu e vorba numai de finanțe, cu toate că noi românii credem că banii ne-ar face mai buni, mai educați, iar pe unele doamne din țărănci (fig.) mahalagioace doar pentru că-și permit o geantă Luis Vuitton.
Mulți îmi spun ironic că o să mă întorc în Irlanda. Ei știu mai bine decât mine…
Cu siguranță că o să mă mai întorc, dar nu ca să trăiesc aici. Dacă aș fi să fiu forțat să plec din România poate aș alege altă țară, dar deocamndată lucrurile s-au așezat pe un făgaș destul de favorabil mie, asta pentru că spun eu, am investit timp și garantat mi-am schimbat mentalitatea. Da, e greu în România, da, e păcat că e locuită, da, nu o să-mi fie ușor, da, da … Da, dar și aici mi-a fost greu și nu am fost acel care și-a șters memoria și amintirile frumoase din România, nu am fost cel care a trebuit să mă învăț cu mai puțin și nu sunt cel care trebuie să-și omoare spiritul lui și a familiei ca să fie fericit aici. 
Mi-au ajuns 18 ani, ani care s-au materializat în câteva lucruri materiale, mâncare fără gust și amintiri din vacanțe în afara Irlandei, unele chiar în România.
Nu sunt ipocrit, Irlanda mi-a dat un loc bun de muncă, Irlanda mi-a dat multe lucruri noi din care am învățat și tot aici am avut unele dintre cele mai proaste experiențe care m-au format și m-au adus aici unde sunt astăzi. Toate spre bine…

Fă un experiment și uită-te în Google Photos pe ani și vezi, care sunt cele mai frumoase poze ale tale de-a lungul anilor petrecuți în Irlanda. Probabil copiii sunt cele mai frumoase poze fără doar și poate, aproape toate dacă sunt făcute în Irlanda sunt făcute în casă, cu mici excepții când vremea a fost frumoasă, nu ai muncit și ți-ai luat inima în dinți să mergi la unul din cele 10 locuri frumoase din Irlanda, iar restul, frumoasele amintiri imortalizate sunt cele în care ai fost plecat în concedii în țări exotice, unde ai avut all inclusive sau foarte probabil în România. 

Mai am două săptămâni de Irlanda și mulțumesc celor câtorva oameni care m-au ajutat în ultima perioadă cu mutatul și cu alte chestii, chestii pe care nu am să le enumăr: Iosif, Ionel D, Alin, Bogdan, Marius, Adrian și alte câteva nume care-mi scapă acum.

Odiseea continuă…

de -
0 531

Cum dă puțin căldura prin Irlanda, cum încep românii din Irlanda să se f**ă unul pe altul.

Să se facă, să fie clar … Este o vorbă românească: l-au făcut.
Au început iar să se dea în gât unul pe altul: transportatorii dau ponturi la Revenue că vine vanul, organizatorii că ăla nu plătește taxe, muzicanții că stau pe social și cum se deschide un restaurant nou celălalt e reclamat că mâncarea e proastă, de parcă mâncarea ar putea fi deșteaptă, băutura fără timbru și muzica e prea tare deși nu au vecini pe rază de o milă marină sau terestră fără diferență.

Nici nu e prea greu de înțeles de ce fac aceste lucruri, de multe ori fără succes oricum.

Clienții români au început să înțeleagă niște chestii și chiar s-au schimbat. Sunt mai puțini! Nu prea mai vor românisme pentru că deja sunt aproape compleți integrați în Irlanda sau mai bine zis asimilați. Micul a fost înlocuit de “fish & chips”, vinul de butuc înlocuit de Guinness, brânza de burduf shimbată cu matured cheddar cheese, ceafa de porc cu 10oz steak și tot așa.
Unii s-au schimbat atât de mult că nici nu mai au nevoie de lucruri din România cum ar fi vin de casă de la tata. Ei preferă un Pinot Noir din Franța sau ca să nu fim prea fițoși merge și ăla mai ieftin din Chile, pentru că am devenit niște fini cunoscători ai vinului. Și acum să fim serioși, nu merită riscul.
Muzicanții săracii sunt și la ei e concurența mare. Dar românul a devenit iar foarte selectiv și fie dă bani pentru unul bun ca să-l țină minte lumea, fie s-a modernizat, pune muzică de pe telefon sau își ia un DJ. E mai ieftin și măcar îți cântă cine vrei tu la o apăsare de buton, tastă sau touch screen. Și atunci muzicanții se dau în gât: șefu’ ăla stă pe social și nu plătește taxe. Unii chiar au dispărut de pe scena muzicanților din Irlanda din acest motiv, știu eu cel puțin unul.
Ultima găselniță e să trimiți Garda la restaurant ba că muzica e prea tare sau să-i facă un control că nu are voie să vândă alcool, motive absolut banale care în urma controlului se dovedesc a fi false. Intimidarea asta. Unul mă dăduse odată la Garda că fac voluntariat mai bine ca el. Bine a inventat el că viața îi este în pericol, eu fiind cel mai feroce criminal în serie sau eram asociat cu el. Povestea e arhicunoscută și unii chiar știu că i-am amenințat familia și copiii. Așa se face concurența pe stil românesc: îi faci reclamă.
Ăștia mai noi, nu știu că afaceriștii mai vechi, dacă îi putem numi așa, sunt unși cu toate alifiile și nu pot fi prinși în offside așa ușor. Tertipurile astea românești de doi lei nu mai țin.
Ce ar fi să faceți voi odată concurență loială, cu toții. Demonstrați că sunteți mai buni prin serviciile oferite, care fie vorba între noi nu sunt perfecte la nimeni, nu prin pusul piedicii la alții. Dacă ai dovadă clară de ilegalitate te invit să faci reclamație și mi se pare absolut normal. Dar când o faci doar ca să intimidezi și să încerci marea cu degetul pentru propriul interes, să speri că așa obții clienții lui, ești un nimic și-ți garantez că afacerea ta va fi un eșec.
Românii s-au prins că vor calitate, vor respect și mulți dacă nu găsesc calitate la români, o caută la irlandezi, irlandezi care au început să se adapteze cerințelor multiculturale din Irlanda.
Chiar dacă au mai rămas câțiva români care acceptă orice rahat îi vinzi, ei sunt pe cale de dispariție mai ales în Irlanda.

de -
0 464
O cunoscută organizație românească din Irlanda face reclamă la o piesă de teatru.


Citez: “De când nu am mai fost la teatru? Românii plecați din țară duc dorul teatrelor de acasă.”
Am să răspund eu la întrebare în modul caracteristic, adică direct și fără menajamente.
Unii români din Irlanda nu au mai fost la teatru de la grădiniță și nici măcar nu glumesc. Poate au mai fost la teatru tot la un spectacol organizat în Irlanda, unde vorba aia, au mai multe șanse aici.
Prea puțini vin dintr-un mediu sau oraș unde era o sală de teatru. Poate mergeau la un teatru la căminul cultural, dacă poți să spui că Vacanța Mare făcea teatru. Să recunoaștem dacă nu veneai dintr-o familie bine pasionată de teatru și nu erai dintr-un oraș precum București, Cluj, Iași sau încă vreo două orașe mai mari, nu prea aveai cum să mergi la teatru decât dacă se organiza o excursie școlară.
“Românii plecați duc dorul teatrelor de acasă!”
Nu prea cred că duc dorul pentru că majoritatea nu au fost niciodată la teatru. Da, au văzut la tv pe vremea când la TVR, singurul post de televiziune care transmitea, se dădea teatru. Îmi scapă denumirea oficială dar știu că era marți seara după Telejurnal. După Revoluție, teatrul a dispărut din viețile românilor din provincie, iar actorii de teatru au fost văzuți de aceștia doar în filmele românești, la Revelion și în reclamele la medicamente.
E un lucru extraordinar și lăudabil că în Dublin se aduce teatru românesc. Chiar este!
Organizația știe și ea că e o luptă titanică să aduci românii din Irlanda la teatru, a mai adus spectacole de teatru și în trecut, dar cum nu sunt spectacole cu manele, e destul de greu.
În alte condiții nici nu ar fi trebuit sponsori pentru astfel de eveniment, sponsori care sincer nu știu cu ce contribuie la acest eveniment. Aș fi curios cum a sponsorizat ginecologul acest spectacul sau firma aia de reclame care nu face nici o reclamă? V-a prostit și pe voi cu valoarea lor inestimabilă de a vă face publicitate în schimbul numelui pe afiș? Poate v-au dat bani pentru biletele de avion și cazarea artiștilor, pentru că sigur nu poți acoperi chiar totul din vânzarea de bilete. Se poate?
Nu ar fi trebuit să plătească nici pentru reclamă pe Facebook pentru a vinde un număr atât de mic de bilete la un teatru mic din Blanchardstown.
Această reclamă pe Facebook, plătită, arată cât de greu e să aduci românii din Irlanda la teatru și tu spui că le este dor de teatru din România? Nu le este dor de ceva ce nu au avut. Poți mai bine miza pe inedit și pe faptul că actorii sunt cunoscuți.
Mai bine le promiți că pot să facă poze pentru Facebook cu artiștii și atunci spectacolul garantat era sold out până acum.

Vă recomand să mergeți la teatru dacă vă place teatrul, iar pentru detalii veți găsi detalii pe pagina organizației.

Din cauza unor sponsori la acest spectacol care apar pe afiș, despre care voi vorbi odată mai pe îndelete și pentru faptul că nu am fost contactat până acum de organizația în cauză pentru a face reclamă evenimentului, mi-am propus să nu-i fac reclamă.
E drept organizația primea reclamă în trecut de la mine și fără rugăminte, dar în ultima vreme legăturile mele cu organizația au fost diminuate, așa că las pe alții să “profite” de legăturile care le au. Voi vorbi altă dată și despre aceste legături.
Una peste alta, mai am doar câteva săptămâni de Irlanda și-mi promit că voi merge la teatru și la spectacole în București, iar dacă voi merge, sigur veți afla.
Contrar așteptărilor unora, chiar dacă plec din Irlanda, nu dispar de pe Facebook sau de pe internet.
Știrile vor continua, aberațiile și idioțeniile mele scrise vor continua…

de -
0 1181

Duminica dimineața e momentul în care sunt cel mai leneș. Atât de leneș, că doar foamea mă dă jos din pat.
Dar până să mă dau jos din pat fie mă uit la tv, fie stau pe net și bineînțeles fac știrile pentru Informatia IRL.

Dimineața asta aș putea spune că a fost una productivă: am făcut știrile și am dat peste un reportaj extraordinar despre lumea subterană din Irlanda.

De fapt în reportaj poți vedea chiar ce este sub orașul Dublin și o explicație cum era Dublinul pe timpul vikingilor și cum Dublinul a fost ridicat la modul cel mai literar pe niște canale de scurgere a apei menajere.

În același reportaj poți vedea structuri mai vechi decât piramidele și o peșteră în care vikingii au măcelărit o mie de oameni.

Vorba lungă sărăcia omului.

Vă invit să vizionați videoclipul de 44 de minute apăsând butonul play mai jos:

de -
0 642

Spuneam înainte de spectacol că mă aștept la o seară super.
Am spus că-mi place de Smiley de foarte mult timp, îmi place cum cântă, îmi place atitudinea lui.
Îmi aduc aminte cum în urmă cu mulți ani se lansase un post radio românesc în Irlanda. Nu era chiar post de radio românesc, era o oră pe seară la un post comunitar, iar prezentatorii primeau dedicații, voiau melodii românești. Îmi aduc aminte umil cum am cerut Smiley, iar prezentatorul a făcut mișto de mine. “Cum adică Smiley, ce nume e ăsta?“, că nu e român și că el vrea să pună la radioul lui doar muzică românească autentică. Mda, greșeala mea că nu am cerut Ciuleandra sau Gheorghe Zamfir cu melodia românească Chariots of Fire. Da, dragă prezentatorule, nu am uitat: a fost prima și ultima dată când am ascultat acel radio, iar atunci probabil ai pierdut unul dintre cei doi ascultători. Celălalt a avut o cerere mai bună: George Enescu și probabil v-ar asculta și acum dacă ați mai emite.

Am fost la multe spectacole cu artiști români în Irlanda și unele mi-au plăcut, unele nu și de multe ori am fost dezamăgit de persoana în sine nu numai de actul artistic. Nu am să spun care a fost cea mai mare dezamăgire a mea la un spectacol și am să mă rezum la faptul că Smiley a fost singurul care se potrivește imaginii pe care o aveam cu el dinainte.

Era anunțat că Smiley va intra pe scenă undeva între 7 și 7:30, dar din experiența spectacolelor de acest fel mă așteptam să intre pe la 9, motiv pentru care nu prea m-am grăbit să ajung la sală, mai ales că mă așteptam să fie coadă.

Sursa: Ondine Media Facebook

Am intrat în sală când nu mai era nimeni la intrare, cred că era 7 fix.
Imaginea dinăuntru era oarecum dezamăgitoare, foarte puțini oameni, puțini dar foarte mulți cunoscuți. Vă salut stimabililor din nou pe această cale.
M-am întâlnit cu mulți prieteni, iar unii mi-au spus cu surprindere că nu au auzit că Smiley vine în Irlanda decât marți sau miercuri când am pus reclamă pe Informatia IRL.

Din discuții ulterioare pe care le-am avut de duminică și până acum, unora nu le place Smiley de aia nu au mers, e atât de simplu și scuzabil. Alții au preferat să meargă la un show de stand up comedy cu Bordea, care a fost exact în același timp cu spectacolul lui Smiley de la Wrights Venue.

Așa e în Irlanda în comunitatea românească și nu e prima dată când se organizează în aceeași zi două spectacole, iar spectatorii se împart, ambii organizatori ieșind în pierdere. Poate aș fi mers și eu la Bordea dacă era în altă zi, dar de data asta am preferat să merg la Smiley și nu-mi pare rău, mai ales când am auzit că VIP-urile de la Bordea nu prea au fost tratate cum trebuie. Zvonuri răutăcioase cu scaune neconfortabile…

Am lungit vorba și deviez de la subiect.

La spectacol fotografi erau prietenii mei de la Ondine Media (Ioan și Cristian) cărora le mulțumesc pentru fotografii și dacă ați fost pe acolo, poza voastră este într-un link la sfârșitul acestui articol.
Din vorbă în vorbă am ajuns în camera unde era Smiley, unde am reușit să schimb câteva vorbe cu el.
Una peste alta s-a ajuns la discuția că nu sunt cam mulți în sală, iar Smiley mi-a zis: sunt 10? Dacă da, atunci e bine, eu pentru ei voi cânta în seara asta.
Mi-a plăcut și din atitudinea lui pozitivă am știut imediat că va fi exact așa cum trebuie.
Intrăm, am auzit de undeva din spate și le-am urat succes îndreptându-mă către mulțimea de jos. Voiam de data asta să fiu jos în sală și nu sus ca în alte ocazii.
Și a început…

Un spectacol super în care Smiley a ținut mulțimea în priză ca să spun așa. Mulțimea asta nici măcar nu a avut un DJ înainte care să încerce să-i scoată dintr-o stare de apatie, nici nu a fost nevoie. Mulțimea s-a distrat pe tot parcursul spectacolului: a dansat, a sărit, a cântat și bineînțeles au făcut live-uri pe Facebook.
Eu… eu cred că am mimat un fel de dans, am fredonat mai mult în gând câteva melodii și am sorbit dintr-un pint de bere.
Lângă mine era cred că cel mai mare fan Smiley pe care l-am văzut, echipat adecvat pentru un astfel de spectacol, iar fanul ăsta m-ar fi eclipsat orice aș fi făcut eu.

Am încercat să iau pulsul spectacolului și am întrebat în stânga și în dreapta: va plăcut? Toți au spus da, a fost super.

Cine nu a fost la spectacol… să fie sănătos, dar vă spun că a fost unul care chiar a meritat.

 

Poze de la spectacol (ONDINE MEDIA FACEBOOK):

Pin It on Pinterest

Facebook login by WP-FB-AutoConnect