Ne mint frumos

0
295
Nu mai e un secret că educația din România e în cădere liberă și dacă încerci ușor să afli de ce vei ajunge la aceiași concluzie: politicienii sunt de vină.

Ei te vor prost și nu au nici un interes să fii altfel. Le merge, câștigă cu tine alegeri, fac bani din orice așa zis proiect de investiții. Își atribuie contracte după cum vor să le iasă ceva, iar cei care ar trebui să fie adevărații beneficiari culeg doar firmituri și alea cu întârziere.

Mentalitatea comunistă învechită inoculată românilor se schimbă și ea foarte greu.

Concret.

Am reușit după lupte seculare să înscriem fetița la o grădiniță cu program prelungit din Sectorul 3 în București. Birocrația ne-a dat emoții și am așteptat foarte mult pentru transcrierea certificatului de naștere irlandez în cel românesc, certificat sau CNP fără de care nu poți înscrie un copil la o grădiniță. Certificatul a venit exact în ultima zi de înscrieri și cred fără să exagerez am prins ultimul loc disponibil, înscrierea făcându-se în ultima oră disponibilă pentru înscrieri.

Acum mă întreb de ce nu poți să faci lucuririle astea fără atâtea dovezi? În Irlanda poți înscrie un copil fără să ai certificat de naștere irlandez, poți face acest lucru la grădinițe și școli doar ce naiba suntem în UE.

Bine să ne detașăm puțin de faptul că fetița mea e cetățean irlandez.

Astăzi ar fi trebuit să înceapă grădinița, odată cu începerea școlilor din România. Din păcate acest lucru nu s-a întâmplat, cum de altfel nu s-a întâmplat mai la toate grădinițele din Sectorul 3 și chiar și la unele școli din București și din țară.

Ne mint frumos.

La o ședință organizată vineri aveam să aflăm că grădinițele și chiar unele școli aveau să se amâne până cel târziu la începutul lunii octombrie, vom fi anunțați telefonic. Amânarea e datorată de lucrările de renovare care nu s-au terminat. Vă jur că sunt super încântat de faptul că grădinița va fi renovată, deși oricum avea o reputație bună. Explicațiile directoarei au fost foarte frumos expuse și toți părinții au înțeles situația.

Aprobarea unor fonduri europene a durat prea mult că doar e vorba de România. Lucrările au început greu, iar muncitorii sau firmele care au câștigat licitațiile se mișcă în pași de melc. Și cum melcul nu face pași, nu prea se mișcă. Avem promisiuni că se vor mișca mai repede, pentru că dacă lucrările nu sunt finalizate măcar la primul corp al grădiniței, se riscă pierderea fondurilor. Bun așa.

Trecând prin cartier la toate școlile care mi-au ieșit în cale e aceiași situație: zici că acum se construiesc școlile. Excavatoare și mormane de moloz ocupă curțile unde astăzi ar fi trebuit să se joace sau să învețe copiii.

Cine e de vină?

Eu spun că politicienii care abia azi probabil se vor arăta oripilați că lucrările nu au fost finalizate.

Una peste alta nu înțeleg faza cu buchetele de flori care trebuiesc date educatoarelor, învățătorilor sau profesorilor.

În Irlanda dacă vedeai un copil că merge la grădinița sau la școală cu un buchet de flori știai că e copil de români, iar din discuția pe care am avut-o personal cu cadrele didactice de acolo spuneau că nu au pomenit așa ceva de când se știu, iar fenomenul adus de români îi pune într-o situație ciudată, neștiind cum să reacționeze.

La noi fenomenul e privit simplu: dacă nu-i dau o atenție prestatorului de servicii risc ca eu sau copilul meu în cazul de față să nu fie băgat în seamă.

Cred sincer că e doar o prejudecată și nu pot să cred că în 2017 un profesor ți-ar neglija copilul pentru că nu i-ai dat un buchet de flori sau mai știu eu ce cadou.

Și aici cred că de vină sunt tot politicienii, care au perpetuat o cultură a șpăgii. Ar fi atât de simplu ca un politician să propună interzicerea acestui obicei. Din contra, copiii ar trebui cei care să fie întâmpinați cu cadouri în prima zi, pentru a-i motiva.

E atât de simplu ca și o școală sau o grădiniță să interzică prin regulament interior aceste practici. Dacă pui un simplu anunț tipărit la o imprimantă la intrarea în școală deja am schimba mentalități.

Una peste alta fetița mea e oarecum nefericită, abia aștepta să meargă la grădiniță și probabil rândurile mele nu vor schimba prea mult situația.

Lasă un comentariu