🇺🇦🇺🇦🇺🇦 Jurnal de război: ziua 27 🇺🇦🇺🇦🇺🇦

0
342

Am ajuns în ziua 27… aproape 4 săptămâni de război și am un sentiment necreștinesc față de Putin.

L-aș vrea mort, dar nu oricum, poate tras în țeapă ca pe timpul lui Vlad. Undeva într-o piață publică din Ucraina, să-i intre țepușa în fundul lui sovietic. Nu mai vreau judecarea lui. Știu e necreștinește că în loc să-l pun la masă cu mine, în loc să-i arăt obrazul celălalt, în loc să plec capul, pentru că dacă-ți pleci capul sabia nu-l taie, eu sunt pe dos, îl vreau în țeapă.

Toți știm că e deja criminal de război, nu mai e nevoie de un proces de durată care să-l declare vinovat dar să nu poată să-l pedepsească nimeni niciodată. Nu l-am plăcut niciodată și nu înțelegeam de ce-l admiră unii români patrioți, care acum nu mai recunosc că au dat share la poze cu el, la mesaje care-l lăudau ca un bun lider. El e idolul vostru, un ucigaș de copii. Unde sunteți acum, hai curaj… Comentează ceva la postarea asta pro-Putin! Te provoc…

Am pentru prima dată de când scriu jurnalul ăsta, sentimentul că ceva nu merge în direcția în care speram.

Optimismul meu e zdruncinat puțin, nu pierdut total dar clar zdruncinat. Deși știrile tactice din ultimele 24 de ore indică același lucru că Ucraina rezistă, văd tot mai multe atrocități ale Rusiei, ale militarilor ruși, ale mașinii de ucis civili și copii.

Războiul terestru a fost un eșec al Rusiei.

Trupele de la sol sunt în permanență respinse și împinse, dar e clar că ele nu au fost încă de la început o problemă, mai degrabă s-a demonstrat că sunt o glumă proastă, un sacrificiu pe care Rusia l-a făcut aproape intenționat. Problema sunt rachetele, pe care ucrainenii nu le pot opri și ele bombardează constant blocuri de locuințe, școli, spitale, teatre, tot ce poate însemna viață normală pentru un ucrainean. Rachetele le distrug spiritul și văd cum inclusiv mesajele patriotice ale lui Zelensky își pierd din intensitate, își pierd din suflu. Kievul rezistă, dar pare că este vizat din ce în ce mai mult de rachete și dacă continuă așa are soarta Mariupolului.

Aud că o echipă de jurnaliști de la o televiziune NTV din Rusia au fost prinși în mijlocul unor bombardamente, mi se pare în Mariupol. Probabil ar fi vrut să facă un reportaj cum să arate că totul merge bine, că denazificarea e pe drumul cel bun, că civilii sunt bine și că imaginile occidentului sunt false. Au fost prinși și involuntar au trebuit să spună și să arate adevărul, probabil primind astfel o condamnare. Alte proteste în Rusia, alte relatări ale unui cotidian important de la Moscova care a publicat online ororile războiului. Știrile au fost online câteva minute până s-a sesizat organul FSB-ul și le-a dat rapid jos. Au dat vina pe hackeri, că au postat mesaje mincinoase. Vreo 900 de oameni ar fi fost arestați ieri în Rusia din cauza unor proteste antirăzboi. Ăștia da oameni curajoși…

Se cer mai multe măsuri de sancțiuni împotriva Rusiei, dar gazul ne doare. E aproape clar că sancțiunile au ajuns într-un punct de limită critică, unde doar gazul mai curge și banii înspre Rusia să continue aceste crime.

Poate sunt ușor influențabil de multe știri și opinii ale unor oameni, dar încep să văd în Germania aproape un aliat al Rusiei. O fi frigul, o fi frica de a rămâne fără gaz, o fi lupta pentru supraviețuire, dar clar mi se pare că lumea a ajuns într-un punct mort în pedepsirea Rusiei. Măsurile impuse deja își fac efectul prea lent. Poate închiderea de ieri a Facebookului și Instagramului în Rusia și declararea lor în afara legii să mai pună gaz pe focul din sufletul rușilor pro democrație. Cred că doar de acolo mai poate veni pacea, din revolta rușilor, revoltă de care cum am mai spus, eu nu-i cred în stare. Rușii spre deosebire de ucraineni, au spiritul libertății distrus de mult, ei au frica aia a nostalgicilor comuniști din România. Ce se fac ei odată ce ar avea libertate? Cine le-ar mai da de muncă la uzinele statului care se vor închide?

Gata cu pesimismul! A venit primăvara, e a 27-a zi de război și ne rămâne totuși speranța că se va întâmpla o minune, care va veni exact cum a venit războiul, pe neașteptate, de unde nici nu sperăm.