Televiziunea a murit! Trăiască conținutul online!

1
2002
flat-screen-tv-laptop-phone-tetra-images-getty-imagesL-am urmărit pe Moise Guran când încerca să explice de ce nu mai face Biziday la Digi24.
 
Pe lângă faptul că tangențial gluma mea de dimineață de pe Facebook se regăsește oarecum în explicațiile lui, omul are dreptate: televiziunea a cam murit, mai ales acum când avem totul în palmă.
 
A murit pentru cei tineri, iar cei mai în vârstă care nu vor să îmbrățișeze tehnologia sunt și vor mai fi o vreme țintuiți în fața televizoarelor, cu meteahna acceptată că dacă e la tv atunci e adevărat.
 
Hai la vot! 
 
Bine mai sunt și categoria cealaltă care apelează la o organizație pentru că nu știe să intre pe internet, unde oricum scrie în engleză (nu au auzit nici de Google Translate), iar la Acasă TV sau Antena 1 nu are informații din Irlanda sau cum să iau social. Categoria asta, nu știu unde să o pun și oricum articolul nu se referă neapărat la românii din Irlanda, pentru că încerc ușor ușor să nu mai vorbesc explicit de românii din Irlanda, până la urmă și ei (noi) tot români suntem oriunde ne-am afla fizic.
 
Nu mai avem timp de TV, motiv pentru care stăm cu mobilul aproape de noi tot timpul, pentru că pe mobil vezi orice, chiar și ceea ce vezi la TV oriunde și oricând. Filtrarea la acest orice poate fi problematică, dar fiecare cu preferințele lui.

Suntem prea ocupați, iar dacă dai drumul la tv, realizezi că nu ai ce vedea și atunci preferi să pui pe ecranul lui un episod din Game of Thrones sau orice alt serial care te-a prins.
Știri la tv?
Nu știu cum sunteți voi, dar eu mă informez cel mai mult de pe internet pentru că știrile la tv deja sunt vechi indiferent la ce moment al zilei mă uit la tv. Probabil de aici și succesul modest al paginii de Facebook 
Informatia Irl la care scriu știrile: ele sunt proaspete atunci când sunt scrise. La momentul în care le scriu, sunt unele care abia sunt publicate pe paginile de specialitate. Eu nu scriu știrile de seara ca să-mi iau de o grijă, pentru că știu că ar fi vechi, neinteresante. De câte ori nu ți s-a întâmplat să auzi o știre la radio la câteva ore după ce ai citit-o pe Informatia Irl? Bine hai să las la o parte Informatia IRL, dar o știre citită pe Facebook?
Bine, problema știrilor pe Facebook e că nu sunt totdeauna credibile, mai ales când un studiu arată că mai bine de 80% din cei care dau Share la linkuri pe Facebook, nu citesc articolele respective, adică practic dacă 10 persoane dau share la articolul acesta, e posibil ca 8 din ele nici să nu știe ce scriu eu aici. Bine, totuși sunt convins că persoanele care mă citesc, nu sunt chiar așa, în primul rând ele nu dau Share din diferite motive, unul principal fiind că am scris eu.
Deci Facebookul are o problemă: credibilitatea știrilor care circulă pe Timeline mai ales când nu spun 80%, dar 50% dintre utilizatori se bazează doar pe titluri ce de cele mai multe ori se dovedesc a fi înșelătoare. Mai are și altă problemă: oamenii nu sunt pe Facebook pentru știri, deși știu câțiva care personal mi-au spus că intră pe Facebook doar să-mi citească știrile. Laudă-mă gură… Nu sunt în totalitate de acord cu ei și chiar nu aș vrea ca să se limiteze la a citi știrile respective pe Facebook. Facebookul poate fi o sursă nelimitată de informații, care dacă știi să le sortezi și să le folosești atunci chiar nu-ți pierzi vremea pe Facebook. Eu pentru știri folosesc Twitter-ul, care deși pentru unii poate pare o junglă, este o chestie super tare odată ce o stăpânești cum trebuie, iar credibilitatea e dată de propagarea în sine, care e mult mai rapidă și încă nu există acel cult al goanei după faimă, după Like, cult care a intrat în sângele oricărui facebookist.
Ce vreau să văd la TV?
Eu personal am ajuns să folosesc tv-ul ca un ecran pe care vizionez ce vreau, când vreau și foarte rar un program TV deși am acces la sute de programe tv. De fapt aici cred că exagerez pentru,că urmăresc aproape zilnic seara înainte de culcare alternativ programe de tip tematic gen Discovery și National Geografic. Până la urmă sunt și ele programe TV. Televizorul a devenit exact ce trebuia să fie: momentul de relaxare, când privesc ceva relaxant, un documentar, un film sau serial de pe Netflix sau deși poate suna ciudat, clipuri amuzante de pe Youtube. Bineînțeles, nu exclud transmisiunile sportive în direct, transmisiuni cu risc ridicat de distrugere a televizorului cum ar fi meciul România – Albania. Nu glumesc când vă spun că am aflat de golul Albaniei cu aproape un minut mai repede decât transmisiunea de la Protv. Aplicația de pe mobil m-a avertizat că Albania a dat gol. Reacția mea a fost că s-a tâmpit aplicația mai ales că mai greșise ea și steagul Irlandei. Și totuși mobilul a fost mai rapid decât o transimisiune live, ceea ce spune multe despre tehnologia de astăzi.
Nu vrei un tv mai mare ca să vezi știri nu? De ce o fi având acum tv-ul conecție la net, atâtea intrări auxiliare, pentru că producătorul știe că TV-ul nu mai e de mult doar un receptor de programe tv, ba mai mult de atât, rolul lui de receptor tv s-a diminuat atât de mult încât butoanele 1,2,3 de pe telecomandă, care odată erau pentru canalul x sau y nu le mai folosești deloc.
E aproape inevitabil ca unele televiziuni să moară, vezi chiar cazul TVR, iar după ea vor urma televiziuni cum ar fi Prima, Kanal D și de ce nu chiar și programe ale trustului Intact. Generația care stă în fața televizorului dispare în maxim 5-10 ani, iar cine va mai fi în fața televizorului nu va mai urmări un program anume, iar dacă programul vrea să fie cel urmărit va trebui să fie unul interactiv, adică mă pun în fața televizorului și atunci vreau să văd Românii au Talent, chiar dacă e ora 7 dimineața sau 12 noaptea. Televiziunile vor trebui să devină librării cu conținut propriu accesibil nu la ora la care vor ei, ci la ora la care vrei tu telespectatorul.Viitorul a început de mult, iar unii au înțeles că dacă vrei să schimbi România, trebuie să te adresezi generației tinere, trebuie să vorbești pe limba ei, în locul frecventat de ei și locul ăla nu e la tv.