Majoritatea românilor din Irlanda știu de O’Connell Street din Dublin și cel mai probabil știu că poartă numele unui celebru irlandez.
Cine era Daniel O’Connell și de ce am ales să scriu azi despre el?
În această zi în urmă cu 193 de ani pe 5 iulie 1828 Daniel O’Connell a fost ales membru al Parlamentului pentru Clare. Era primul romano-catolic revenit în Camera Comunelor de la Revoluția Williamite de la sfârșitul anilor 1600. Cu toate acestea, el nu a putut să-și ocupe locul în Parlament din cauza jurământului intitulat Oath of Supremacy. Avea ulterior să ajungă în Parlament, de unde avea să fie vocea care apăra Irlanda și pe irlandezi.
Ce era acest Oath of Supremacy?
Jurământul supremației (Oath of Supremacy) cerea oricărei persoane care ocupă funcții publice sau bisericești în Anglia să jure credință monarhului ca guvernator suprem al Bisericii Angliei. Nerespectarea acestui lucru era pedepsită ca act de trădare. O’Connell nu a putut să depună acest jurământ: era catolic și irlandez.
Daniel O’Connell
Daniel O’Connell a fost un celebru irlandez care a trăit la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea. El i-a ajutat pe catolici să câștige dreptul de a deveni membri ai Parlamentului. De asemenea, el a dorit ca Irlanda să aibă propriul parlament.
A devenit cunoscut sub numele de „Liberator” pentru că a cerut drepturi pentru irlandezi. A organizat adunări publice cu mulți oameni, adunări cunoscute sub numele de „monster meetings” la care mii de oameni participau doar pentru a-l auzi vorbind. Una dintre cele mai mari adunări care a avut loc vreodată a fost în Tara, Co Meath, în 1843, când s-au adunat aproximativ jumătate de milion de oameni pentru a-l asculta. Impresionant nu?
Guvernul britanic a interzis în curând aceste întâlniri deoarece, chiar dacă Daniel era împotriva violenței, guvernul se temea că adunări atât de mari ar putea duce la rebeliune. În ciuda eforturilor sale, Daniel O’Connell nu a reușit să câștige înființarea unui parlament pentru Irlanda.
În mod ciudat, deși un patriot convins, Daniel nu era adeptul conservării limbii irlandeze și aproape toate cuvântările lui erau în limba engleză.
Irlanda a fost limba maternă a lui O’Connell și cea a marii majorități a populației rurale din acea vreme. Cu toate acestea, el a insistat să se adreseze audienței (de obicei în aer liber) în limba engleză, trimițând traducători printre oameni pentru a-i traduce cuvintele. Într-un moment în care „cultural sau politic limba Irish avea puțini apărători”, O’Connell declara:
“Sunt suficient de utilitarist pentru a nu regreta abandonarea treptată limbii Irish … Deși limba este asociată cu multe amintiri care se învârt în inimile irlandezilor, totuși utilitatea superioară a limbii engleze, ca mijloc modern de comunicare este atât de grozavă, încât pot asista, fără regrete, la dispariția treptată a limbii Irish.”
Desigur nu te-ai fi așteptat la asta, din partea unui dintre cei mai cunoscuți oameni din istoria Irlandei și totuși asta te poate face să înțelegi de Irish nu este o limbă atât de vorbită.
Povestea vieții
Daniel O’Connell s-a născut la marginea orașului Caherviveen din co Kerry în 1775. El era cel mai mare din cei zece copii a familiei și a fost adoptat, împreună cu fratele său, de unchiul său bogat, Maurice, care locuia la Derrynane House în apropiere de Caherdaniel.
Daniel a învățat bine la școală și în 1790 unchiul său i-a trimis pe ambii băieți să studieze în Franța. În timp ce se afla în Franța, a văzut violența Revoluției Franceze și această experiență la făcut să fie împotriva violenței pentru tot restul vieții sale. După școală, Daniel a devenit un faimos avocat.
După ultima sa apariție în parlament și descriindu-se „oprimat de durere”, „și fără vlagă”, O’Connell a plecat în pelerinaj la Roma. Era în timpul Great Famine sau Marea Foamete, care a decimat populația Irlandei.
A murit, la vârsta de 71 de ani, în mai 1847 la Genova, în Italia, din cauza unei boli la creier. Printre ultimele lui dorințe a fost și ca inima lui să fie îngropată la Roma (la Sant’Agata dei Goti, apoi capela Irish College), iar restul corpului său să fie îngropat în cimitirul Glasnevin din Dublin, sub un turn rotund. Fiii săi sunt îngropați de asemenea în cripta sa.
Și uite așa am ajuns la sfârșitul unei alte lecții fascinante despre istoria Irlandei și cu siguranță vom mai vorbi de O’Connell și în alte ocazii.
