Problemele de la consulat și de ce le avem

0
1990

Toți știți că sunt probleme la Consulatul României din Irlanda. Liste lungi de așteptare, nervi, injurii, acuze și de o parte și de alta.

 

Anul trecut pe când aveam un consul capabil, credeți-mă era foarte capabil, erau planuri de deschidere al unui nou consulat. Planurile îi aparțineau, erau finalizate până la actul care trebuia semnat și au fost abandonate, aparent din lipsă de fonduri chiar pe ultima sută de metri.
Mă rog, din cauza unor români de bine, care ajută și au organizație s-au făcut mai multe rapoarte la adresa lui și a Ambasadei la Ministerul Afacerilor Externe.
Într-un final consulul a plecat din cauza presiunilor și a unor distensiuni dintre ambasadă și secția consulară despre care voi vorbi altă dată, iar noi acum nu mai avem consul în Irlanda.
Problemele nu s-au ameliorat deloc, ba din contra s-au acutizat atât de grav încât s-a trecut deja de bariera de 3 luni programări la pașapoarte, iar zilnic în loc de 30 – 40 de persoane rezolvate acum abia dacă se rezolvă 15 din cele care intră în sediul Consulatului în fiecare zi. Un prieten mi-a spus că avea numărul 10 de ordine. Nu a fost rezolvat până la sfârșitul programului. A mers în altă zi de la 6 în fața Consulatului ca să fie primul. 
 
 



Personal cred că de vină a fost conflictul artificial făcut de românii făcători de minuni din comunitate. Asta una. Ambasada pe de altă parte vrea să dovedească ceva ce se știa din totdeauna: lipsa de personal și a pus motoarele la turație minimă. Să fim totuși realiști, nu poți munci pe femeile alea ca pe sclavi pe un salariu de România plus o amărâtă de diurnă.
 
Pe lângă asta anularea unor taxe a dus la o cerere și mai mare de documente consulare. Știi cum e românul, dacă tot e gratis, vreau și eu. Unii spun că de vină e și Brexitul, eu unul spun: prostii. Mai degrabă de vină e Băsescu, cu moldovenii care au sau vor cetățenie. Aproape toți moldovenii care sunt aici, sunt veniți cu acte românești, iar ei reprezintă cred 25% dintre cei care apelează la servicii consulare. Poate mă înșel, poate. 
Ce scriu aici sunt păreri personale și vor rămâne personale.

Nu avem consul, deci dintr-o dată lucrurile sunt complicate, aproape orice procedură devenind mai complicată, pentru că trebuie semnături suplimentare. Datorită rapoartelor făcute la MAE de făcătorii de minuni, ambasadoarea va pleca și ea în curând datorită unei relații mult prea speciale pe care a avut-o cu o organizație în detrimentul unei alteia nou înființate și avide de afirmare. Nu ne place de ambasadoarea, vrem alta sau altul, a fost mesajul ignoraților. 
Anul trecut sau acum doi ani voiau un ambasador apropiat PMP sau din PNL că tot venea nenea ăla de la Departamentul Românilor de Pretutindeni. Senatorul PNL Viorel Badea a venit și s-a pupat de nu știu câte ori cu românii făcători de bine din Irlanda și totdeauna a promis lapte și miere românilor de aici. Ani de zile s-a perindat pe aici și nu am văzut nici cea mai mică schimbare. De fapt mint, am văzut una: nu mai avem Consul.
Timpul trece, leafa merge noi ne plimbăm prin lume cu spor.
Ca să spele nereușitele sale, a zis românilor din Diaspora: băi e treaba voastră, nu vă plângeți destul. Eram chiar la o astfel de întâlnire când a zis asta. Că el dă rapoarte, dar degeaba nimeni nu-l crede. Dacă nu-l crede pe el, de ce m-ar crede pe mine? Nu știu dacă a venit el cu ideea, dar sigur a discutat despre ea: Congresul Românilor de Pretutindeni. Bun, un ciolan în plus de ros.
Repede, alegeți la foc automat un reprezentant, care deja avea numele pus pe hârtie din Irlanda. El era 100% omul potrivit la locul potrivit. Trebuia să fie EL. Țeapă, planurile nu au funcționat chiar cum trebuie, nu a mai fost unicul.
Vorba lungă sărăcia omului. Congresul ăsta e tot o fațadă la niște bani cheltuiți aiurea de la Bugetul de stat de niște deputați și senatori care plasează propriile responsabilități în spatele unor români din diaspora, români heirupiști. Și-au găsit fraierii, iar fraierii au crezut că l-au prins pe Dumnezeu de un picior în ascensiunea lor politică. Da, am susținut pe unul dintre cei doi din Irlanda, nu pentru că am crezut că va face treabă, ci din cauză că nu voiam ca individul care avea promis postul să fie cel care va striga că mă reprezintă. 
Nu cred că acest Congres va aduce vreun rezultat și sper să mă înșel. Așa sunt eu, Toma Necredinciosul.
Un organism patronat de niște parlamentari ai puterii, nu poate aduce ceva bun, mai ales când oamenii din Congres chiar nu reprezintă pe nimeni, doar s-au vrut acolo și au reușit să strângă un nr. infim de semnături care să-i trimită acolo.
Cum sună 1000 de semnături din 40.000 de oameni? E o democrație la fel ca a PSD-ului care a câștigat alegerile cu 2 milioane de voturi dintr-o populație de 20 și acum face ce vrea. Te reprezentăm, vrei nu vrei. De fapt cine vrea să fie reprezentat? Pentru ce?
Să ne întoarcem la oile noastre.
Ambasadoarea credea că a venit într-o țară liniștită, mai ales după ce s-a plimbat prin țări exotice și cu comunități românești mici și fără probleme. Țeapă! A dat peste o comunitate vulcanică aici, una cu probleme mari iar cea mai mare problemă fiind lupta pentru supremația șefiei peste românii din Irlanda. Emailurile și rapoartele împotriva ei au devenit o obișnuință aproape din prima zi când a fost lovită ca de fulger. S-a dezmeticit destul de târziu, poate prea târziu ca să poată riposta cum trebuie. A ajuns să fie somată de la MAE să meargă la evenimentele unei organizații, evenimente unde nu a fost tratată tocmai cu respect. 
Cam aici suntem: conflict între organizație și Ambasadă sau Consulat dacă știți să faceți diferența, conflict din care iese bine numai cel care strigă mai tare: sunt probleme. 

Sunt probleme, spun eu în șoaptă, iar ele vor deveni și mai grave pentru că ți se va demonstra pentru a nu știu câta oară că dacă faci scandal și arăți cu degetul cineva are ac de cojocul tău.